Cerne, Doamne, liniştea uitării
Peste nesfârşita suferinţă
Seamănă întinderi de credinţă
Şi sporeşte roua îndurării
Răsădeşte, Doamne, dragostea şi crinul
În ogorul năpădit de ură
Şi aşterne peste munţi de zgură
Liniştea, iertarea şi seninul.
Corneliu Coposu/Ruga
RSS 2.0Rss feed pentru a urmari comentariile. TrackbackTrackback pentru a ma anunta ca folosesti articolul.
imi place acest blog. ma bucur ca exista si alti oameni care nu sunt intimidati de cuvintele simple, care nu se tem ca vor fi acuzati de ,,propaganda ieftina”…
si eu sunt nascuta in 1969.
si mie imi place, dar nu reusesc sa aflu al cui este…
buletinul?