1969.ro

»Cronica disc

Florence + The Machine/Ceremonials

Nu mă pot abţine să n-o compar. Pentru că, până la urmă, influenţele sunt acolo, trebuie doar să le vedem. Şi primele nume vin din negura anilor ’70. Stevie Nicks trebuie să fie mândră de ce vede în 2012, de Kate Bush ce să mai spun. Urcând în timp o putem adauga şi pe Tori Amos şi lista rămâne deschisă.

Citeste in continuare »

Red Hot Chili Peppers/I’m With You

Cât de relevantă mai poate fi o trupă după 27 de ani de debut? De la debutul discografic. Care a trecut prin mare zbucium, scandaluri şi adicţie de heroină. Unul dintre membrii fondatori Hilel Slovak dând colţul după o doză de heroină. O să spuneţi că relevanţa depinde de trupă, de conjunctură. Aşa şi este. Iar Red Hot Chili Peppers nu este o astfel de trupă. Muzical, RHCP nu mai există după Californication. Tot ce-a urmat după 99 a fost doar sforţare şi umplutură. I’m With You nu se departează prea mult de linia asta.

Citeste in continuare »

King Krule/King Krule ep

Albumul puştiului de 17 ani este, clar, peste ce poate da vârsta de 17 ani. Insă, atunci când faci asta, te erijezi, poate fără să vrei, într-o voce a generaţiei. Archy Marshall recunoaşte că are frustrări. Se simte nepregătit pentru lumea din jurul său şi spune că muzica este singura cale legală şi eliberatoare de exprimare a furiei.

Citeste in continuare »

The MOOoD/OOo

O cronica ce vine cam tarziu. Si vine pentru a repara ceva ce credeam despre ei. Deci The MOOoD...Sau confuzia dusă la maxim. Câţi “o” avem aici? Voit sau nevoit, cel puţin pentru prima lor perioadă de viata, acel “o” i-a scos în faţă. I-am văzut în deschidere la Kravitz şi am numărat minutele în gând până când au ieşit de pe scenă. I-am înjurat în gând, atât pe ei, cât şi pe organizatori, în timp ce mă întrebam ce cap sec a ales să deschidă concertul ala cu idioţii aştia mici.

Citeste in continuare »

Foo Fighters/Wasting Light

Mă întrebam adesea unde este rock-ul de mainstream. Ce s-a mai ales de el de cînd faţa i-a fost luată de baieţei cu fulărele la găt şi epilaţi pe piept, cântând în jeanşi mulaţi şi cu chiloţeii la vedere. Scapeţii aştia au bulversat definitiv orice percepţie despre rock. Nu, rock-ul nu-i cântat numai de tineri imberbi şi obraznici. Mai există şi bătrânei.

Citeste in continuare »

Friendly Fires/Pala

“It’s a cold world outhere, so stay here…” asa incepe piesa ce anunta anul trecut noul album Friendly Fires. O colaborare frumoasa intre trioul britanic de dance pop cu duoul Canadian Azari And III, materiazata in cantecul Stay Here present pe compilatia “Bugged Out! Presents ‘Suck My Deck’ Compilation Mixed by Friendly Fires”.

Citeste in continuare »

The Vaccines/What Did You Expect From The Vaccines

Mai nimic atunci când e vorba de o trupă de subsol londonez. Asta e. Lăsăm garda jos şi suntem surprinşi de aceşti băieţi, furioşi pe alocuri, melancolici uneori, naivi din când în când, cu atâtea influenţe încât e necesară o notă de subsol de un sfert de pagină şi din care spicuiesc câteva: The Ramones, Joy Division, The Monkeys, Jesus And Mary Chain, Undertones, The Drums, The Strokes, The Beatles sau The Pixies. Să fie valabilă zicala “daca nu-i poţi convinge, măcar sa-i zăpăceşti”? Ia să vedem!

Citeste in continuare »

the naked and famous/passive me aggressive you

Când nu mai este nimic de inventat în muzică, ramân combinaţiile. La modul bun. Iei ce-ţi place din mai multe parţi, samplezi stiluri, combini. Din punct de vedere teoretic, lucrurile trebuie să iasă mai bine, se presupune că te ajuţi de tot ce-i mai bun. Pe teren însă, coicnirile dintre stiluri se petrec cu o violenţă ce te lasă mut, iar cele mai ciudate, imposibile, demente, fără logică, sens şi speranţă alăturări ies câstigatoare. Numele lor se însumează în The Naked And Famous.

Citeste in continuare »

i’m from barcelona/forever today

Stupoare. I’m From Barcelona este o trupă nordică. Mdăăă… Asta mi-a fost reacţia în 2006, când lălăiam în baie We’re from Barcelona. Ştiţi vorba aia “mai puţin înseamnă mai mult”? Aici nu se aplică. Când am auzit ca sunt vreo 29, mai sa-mi cadă aparatul de tuns, în budă. “Douăjnouă” de oameni cântând la claritet, chitară, tobă, acordeon, flaut, saxofon, trompetă, banjo, pian, tubă, sintetizator. Un adevărat vacarm demn de o fanfară sovietică.

Citeste in continuare »

crystal fighters/star of love

Antropologii vor aşterne sute de litere şi vor dezbate o problemă extrem de importantă. De unde vin aştia? Sunt navarezi sau ce? Ce-i cu amestecatura asta umană? Este firesc să te cheme Graham Dickson şi să cânţi la txalaparta, un instrument, device ar spune mulţi, des întâlnit în muzica tradiţională bască, un soi de toacă românească. În fond, Crystal Fighters e o propunere amuzantă, nu ştii când sa-i iei în serios sau când să râzi de ei.

Citeste in continuare »