1969.ro

Kumm in Control

Corect ar fi, Kumm si Ostava in Control. Ostava e o trupa din Bulgaria prietena. Am o simpatie by default pentru bulgari, datorita Studio X sau a emisiunilor de varieteuri de pe vremea lui Ceasca, unde mai prindeai un decolteu, o cupa de sutien, o jartea sau o fusta mini. Asa ca m-am dus. Ostava canta un indie foarte pop, dulceag dar nu gretos. Solistul mi-a parut o combinatie de Morrissey cu Bret Anderson.

 
Video

Si inca unul in limba lui tatata…

 
Video

Agreabili bulgarii.
Pe Kumm i-am vazut ultima data in Laptarie, cand le-a cazut statia iar Oigan a improvizat acustic senzational. In primul rand, Kumm este o trupa care evolueza. De la sound-ul tipic romanesc de pe primele albume s-a ajuns la un nivel european. Daca stai la bar si nu-i vezi, nimic nu-ti da senzatia ca-s romani. Poate, cele cateva piese cantate-n romana si multumirile de la sfarsitul cantecelor. Sound-ul de chitara este agresiv si bine punctat iar vocea lui Cata este imperiala. Varianta de la Morsa a fost senzationala, publicul fiind cel care a fost vioara intai.
Surpriza a fost Paul Ballo, fostul lor baterist, care a urcat pe scena cu ei, la Different Parties.

 
Video

Cred ca este cazul ca trupele romanesti sa vrea mai mult. Sa nu se multumeasca doar cu sali de 2-300 de oameni. Este timpul de upgrade.

 
Video

RSS 2.0Rss feed pentru a urmari comentariile. TrackbackTrackback pentru a ma anunta ca folosesti articolul.

3
Comentarii
  1. bex 2012 ianuarie 22 18:46

    nu exista upgrade. asta e nivelul din romania la ce se ofera si cum se ofera. nimeni nu vrea sa faca compomisuri si toti se plang ca nivelul e scazut fata de occident. kumm sunt megamisto dar sunt idealisti. ca toate celalalte trupe. pt ca nu exista industrie muzicala in romania, o iau pe aia de afara ca exemplu. ce nu inteleg cu totii e ca cea din afara a fost creata treptat si in alte conditii iar ce e acolo nu se aplica aici. asa ca degeaba facem studii de caz si ne gandim cum sa ne adunam publicul cand nu vedem ce e in fata noastra. ori se face o revolutie muzicala ori se continua asa târâș grăpiș pana cand se rup blugii, se tocesc genunchii si se ajunge la os.

  2. md 2012 ianuarie 22 22:31

    de acord. si cum facem revolutia?

  3. onut 2012 ianuarie 23 00:53

    nici industria muzicala de afara nu a gasit inca antidotul pentru ‘virusii online’.

    eu cred ca salile de maxim 2-300 de oameni sunt secretul pentru o crestere sanatoasa a calitatii muzicii de la noi. underground rules!

Adauga un comentariu: